Pamintul s-a cutremurat. Fata mi-a desfigurat. Trupul mi l-a fisurat. Inima mi-a injunghiat. Pe Dinescu mi l-a luat Si pe Ginju l-a furat. Nichita s-a evaporat, Iar curatu-i necurat.
Ne-am regasit, iar soarele a atipit. Nu-i adiere si toti copacii de afara au amortit. Dar e o floare goala si indiferenta Ce incet, incet imbraca haine de adolescenta. Mai e un usuratic si nebun sarut, Ce-a transformat secundele-n minut. Si e si asteptata-mbratisate Ce sunetele le-ntrecea seducatotoare. Batrini, ne-ndepartam tinindu-ne de mina. Natura-nvie, uimita de frumoasa zina.
M-a trezit de dimineata o nostaligica dulceata de parfum, de bucurie, de tango in agonie. http://www.youtube.com/watch?v=bXhQNRsH3uc&feature=player_embedded
Capul meu este plecat, Gindul mi l-am adunat. Nu mai misca nici un ram. Muzica e doar un gram. Zece e-acum infinit. Simturile au-ncetinit. Numai o sclipire tipa... El, apare pentr-o clipa. Si neantul infloreste, Zimbetul sarbatoreste. Capul meu s-a ridicat. Impreuna am plecat:).
Sint un cal biciut si am trupul chinuit de visare, de uitare, de o lunga asteptare. Numar fiece secunda. Gindurile mele abunda de-ndoiala si durere. Ce-altceva mai pot eu cere de la trupul chinuit, schingiuit si rascolit?
Sper, nu cer, tac si fac. Nu-s Dinescu sa zic... 'cac'. Si privirea mi-e gravida, Iar simtirea e acida. De ce oare sa traim Intr-un vesnic omonim Cind putem sa-nnebunim?